Un ghiocel pierdut... în armoniile primăverii

Un ghiocel pierdut...în armoniile primăverii

A venit primăvara! Copiii au ieșit cu toții afară ca s-asculte cântăreaţa revenită-n primăvară. În poiana vin elegantele floricele. Picăturile în roua dimineții care-n umbră scânteiază.Iată vin şi gândăceii în hamide smălţuite.Pe perdeaua albastră a cerului se vedeau strălucind mărgăritarele galbene ale stelelor.Din văzduh răsună vesel,imnuri calde de cocori.Pentru râuri si lacuri a ales un albastru strălucitor si transparent. Dar era primăvară, și mai puțin era ziua de 8 Martie. Plecând grăbită în livada de floricele parfumate din poiană, observ, un fir de ghiocel plăpând care, s-a desfăcut din mugur într-o dimineaţă caldă a începutului de primăvară. Era un ghiocel alb, precum un fulg de nea așternut pe livezile verzi si calde ale primăverii.Ghiocelule, fii bucuros că ai stat toată iarna sub pământul somnoros.Ghiocelul gingaş, subţirel la trup şi cu clopoţelul delicat care răsuna la fiecare atingere fină a primăverii. Cum am văzut acel ghiocel  l-am luat fin din pământ și mă gândeam că acela este cadoul potrivit mamei mele. Nici unde nu se mai găsea un astfel de ghiocel doar... în adâncul sufletului. Mergând cu coșulețul meu de  mici floricele parfumate, observam toate minunățiile naturii. Parcă era un vis din zori unde se-ngânau stropii de rouă,suavi în platele ierbii plăpânde.Zburau roiuri vii de albine, care îsi gemeau miresmele divine. Tot mergând în drumul meu, observam un fel de traseu. Eram foarte curioasă... Așa că am plecat și eu pe el. La o poartă argintie,precum cărăbuşul de aramă, zăresc un bilețel pe care scria : ,, Mergi 2 metri în fața, după care o iei la stânga,apoi la dreapta.,, Am intrat în joc. Acum trebuia să urmăresc fiecare bilețel. După ce am mers 2 metri în față, am găsit un bilețel cu litera ,,E,,. Era un joc de tabără acolo sus pe muntele unde soarele creşte în căldură şi lumină. Fiecare copil avea câte o literă și eu aveam litera ,,E,,. Conducătorul acțiunii adica domnul Christian Mczoy a observat ca lipsea o literă. Dar eu cu pașii mei repezi, ajung în dată și ii spun eu am ultima literă. Și așa s-a format cuvântul prietenie. Am stat acolo cu toți copiii,la un foc de tabără până la revederea nopții atunci când luna îsi flutura argintul. Plecam grăbită spre casa mea,deoarece era întuneric. Dar de departe în a nopţii liniştire o divină melodie îți liniștea gândurile. Dar, oprindu-mă să miros un mac roșu ca sclipirea argintului, observ ca îmi cade ghiocelul din coșuleț și se transformă într-un praf alb, precum argintarea diamantelor, și dă o aromă la fel de încântătoare și de memorabilă precum culoarea care o poartă. Un portret parfumat creat cu trandafiri catifelați și iriși învăluiți de vanilie și acorduri lemnoase. Plecând acasă adorm pe un mic buștean, simțind până în zori aroma. Ajungând acasă îi povestesc mamei mele că i-am cules un ghiocel, transformat într-o aromă a aromoniilor primăverii.

VLADU RALUCA

CLASA A-V-A D