Jurnalul unui puşti
MAN GRAŢIAN
În viaţă toţi avem câte ceva de învăţat indiferent de vârstă. Cărţile ne ajută să învăţăm alte lucruri noi în fiecare zi. Indiferent de situaţie, fiecare carte are povestea ei şi fiecare carte are modul ei de a se înfăţişa oamenilor.
Jurnalul unui puşti este o carte care se exprimă ca un om normal. După mine, ea este o carte simplă ca oricare alta, dar aparte prin felul ei de a surprinde atenţia cititorilor. Am analizat atent părerile oamenilor despre acestă carte, iar majoritatea oamenilor maturi au spus că este o carte prea exagerată, dar din punctual meu de vedere acest lucru nu este adevărat, eu cred că este o carte foarte potrivită pentru toate vârstele cu o comedie aparte si cu un limbaj mai apropiat de secolul nostru, secolul tehnologiilor.
Hazul cu care te tratează, încă de la început, este foarte plăcut, deşi unele secvenţe sunt foarte exagerate, ele te ajută să captezi mai mult mesajul cărţii şi voinţa autorului de a-i amuza pe cei din jur. Greg Heffley, personajul principal al cărţii şi posesorul aşa-zisului jurnal care: „nu era de fapt un jurnal intim”, ci doar un simplu jurnal din care se vor depăna mai târziu amintirile copilăriei, ne arată o adevărată experienţă de viaţă şi ne arată foarte clar adevărul vieţii deoarece dacă stăm să ne uităm mai bine la toate lucrurile şi întâmplările pe care ni le oferă, observăm că ele sunt foarte adevărate şi le putem vedea foarte des în viaţa noastră de zi cu zi. Nu trebuie să fii un mare filozof ca să-ţi dai seama că acest umor al cărţii este menit să stârnească râsul şi nu doar atât ci şi să atragă atenţia tuturor cititorilor.
Ilustraţiile autorului sunt semnificative şi ajută foarte mult la înţelegerea limbajului comic, ilustrând cu precizie esenţa perfectă a comediei. Eu cred că cei mici pot înţelege mai bine mesajul acestui text deoarece autorul se rezumă mai mult la aventurile copilăriei lui Greg. Pe lângă aceste aventuri prin care orice puşti le păţeşte în şcoala generală, Greg Heffley ne dă şi nişte sfaturi, ca de exemplu sfatul de a alege atent locul unde te pui la începutul clasei întâi, deoarece doamna învăţătoare te va întreba: „vă plac locurile în care v-aţi aşezat deoarece ele vor fi locurile voastre definitive”.
Nedreptatea, invidia şi inegalitatea între colegi ni se prezintă foarte în detaliu, iar exemplul perfect al acestor trăiri a fost atunci când Greg a hotărât să facă câteva benzi desenate împreună cu prietenul său cel mai bun, Rowley, dar benzile nu ieşeau aşa cum vroia Greg, mai ales în prezenţa lui Rowley. Astfel, Greg please acasă şi se apucă să facă propria lui serie de benzi desenate, dar la şcoală tot benzile lui Rowley, celebrele benzi cu replica: „Aiaiai mamăăăă” au ieşit căştigătoare. Aici intervine partea mea preferată din carte, cea mai amuzantă parte la care am râs cel mai mult şi cel mai cu poftă. Greg se gândi la un personaj pe nume Stuard Pid, iar când se prezentă mă umflă râsul: „Bună, mă numesc Stu Pid”, dar acesta a fost doar începutul deoarece Greg nu se lăsă doar cu o replică amuzantă de început care să spargă gheaţa, ci dădu o amploare de mare comediant personajului său. Punctul culminant al umorului acestei cărţi este, după părerea mea, momentul în care Heffley scrise în benzile sale desenate dialogul lui Stuard Pid cu doctorul spunându-i: „Doctore, am nevoie de un fund nou, cel vechi are o crăpătură …..Toate fundurile au acea crăpătură……O scuze, uitasem!”.
Jurnalul unui puşti este o carte care merită citită, nu doar pentru comedia ei aparte, ci şi pentru că este o carte raportată la zilele noastre, ea oglindindu-ne sentimentele şi trăirile care le-am simţit în şcoala generală. În opinia mea, Jurnalul unui puşti a fost cartea cea mai atractivă pe care am citit-o cu o sete de lectură nemaipomenită deoarece odată ce ai pus mâna pe ea, nu te mai poţi dezlipi pentru că te face să-ţi doreşti să vezi ce se va întâmpla mai departe cu Greg, acţiunea atrăgându-te tot mai mult în universul comic al acestei cărţi minunate.
MAN GRAŢIAN
CLASA A-VIII-A C
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu