Nevăzutul şi misterele astrelor

Nevăzutul şi misterele astrelor

Pe când mă plimbam visătoare pe afară mă uitam spre cerul de azur şi încercam să-mi dau seama ce mistere ascunde.

Şi deodată văd în iarbă un chip ce se ascunde printre frunze. Mă uit cu atenţie şi observ că e un băieţel cu părul de aur şi ochii de smarald îmbrăcat cu o mantie de cristal iar pe cap avea o coroană de flori din vişinul din spatele casei.Apoi mă apuc să-l întreb:

-         -Cine eşti tu?

Atunci o voce lină îmi răspunse:

-         -Eu, sunt micul prinţ?

Apoi am văzut o lacrimă pe obrazul lui şi întreb:

-         -De ce plângi?

-         -Floarea mea! Am lăsat-o singură pe planetă şi cine ştie ce primejdii o păzeşte!!!

Atunci am observat că micuţul are un suflet mare şi chiar ţine la cei apropiaţi. Simţeam că trebuie să-l consolez aşa că l-am dus în inima livezii, pe o pajişte plină de floricele de curcubeu.Tocmai atunci trecu pe lângă noi o adiere plăpândă ce parcă îi curăţă sufletul de rele de gănduri triste.

-         Adierea  asta vine de la florea mea.

Atunci auzisem şi eu parcă o voce subţire ce-i şoptea:

-         -Eu , floarea ta am trimis acest mesaj prin aripile vântului să îşi pot spune că sunt bine şi mi-e tare dor de tine.

Deodată micului prinţ i se lumină chipul.

-       -  A fost floarea mea ! floarea mea!

-         -Este bine !floarea ta e foarte bine ! ai încredere în ea!

-      -   Am încredere! Am !am!

-         Ea mereu m-a susţinut . de acolo de unde vin eu ea este unică. Nu sunt petale mai fine ca ale ei şi nici voce mai firavă.  Dacă sunt aşa fericit.... ca mine acum ai fi în stare să furi şi luna de pe cer. Dar dacă o fur atunci cine va fi fermecătorul bol de cristal ce te veghează noapte de noapte? Cine-ţi va mai lumina calea în întuneric?

-        - Floarea ta, am răspuns eu!

-         -Ai dreptate! Floarea mea e în stare să facă orice! E minunată!

-         -Mă bucur că ai învăţat să ai încredere în ea!

-         -Da! Dacă soarele nu ar mai străluci ea mi-ar îndeplini visele şi tot ea ar fi cea mai strălucitoare stea nu doar în i-nima mea ci şi pentru toată lumea! Mereu e salvatoarea mea.

-         -Dar de acolo de aunde vi tu ce mistere sunt?

-         -Sunt o grămadă de mistere!soarele le ascunde căci unele mistere trebuie să rămână aşa.

-         -Dar spune-mi! Te rog!toată viaţa mea am vrut să aflu ce mistere ascund astrele!pentru că de ce e acolo nu pot să am şi eu parte aici! Lasă+mă să am parte de ele măcar prin vise şi gânduri ce apar la mine în minte! -Simt că nu pot trăi fără să ştiu!

-        - Bine , dar să nu mai spui. Te rog!

-         -Ai încredere în mine !din ce e făcută luna din caşcaval sau din biscuiţi?

-        - Luna nu e făcută din materiale, ci din puritate de plină şi din dorinţe strălucitoare.

-         -Nimeni nu ştie adevărul toţi oamenii mari spun că e facută din pitre şi roci dar ei nu au în minte adevărata valoare a lunii: puritatea şi speranţa ci doar rocile de pe ea.dar soarele din ce e făcut?

-         Din aurul vieţii şi  creativitate sclipitoare.

-         -Da! Nu la fel cum zic oamenii mari că din explozii! Dar stelele căzătoare de unde vin_

-         -Vin dintr-un loc magic , vin din globul plin cu creativitate şi dorinţe! Vin de la noi , copiii!

Acest răspun ma impresionat şi repezită am întrebat:

-         -Cum adică?

-         -Noi copiii avem creativitate şi cu aceasta formăm dorinţele iar datorită dorinţelor se formează stelele căzătoare că doar dacă nu ar fi dorinţe ele nu ar exista, ar fi doar aur care nu străluceşte fără valoare! Deci dacă noi nu am mai visa la dorinţe atunci luminile se vor stinge! Acum sper să-şi dea seama şi oamenii m,ari de luciul creativităţii! Acum trebuie să plec...

Şi ultimele cuvinte înainte să nu-l mai văd au fost:

-         Nu lăsa stelele să se stingă! Doreşteţi şi visează şi vei vedea că dorinţele ţi se vor îndeplini! Adio...!

Iar eu spun cu lacrimi în ochi :
-Adio...şi ma refugiezi într-un loc unde simt un sentiment de tristeţe

Cotuna Maria
Clasa a-v-a D