Povestea unui cititor
Este vară…Soarele străpungea geamurile groase ale şcolii, aşternând pe chipurile elevilor o perdea de lumină, făcându-le să pară ca de ceară. Ultimele zile de şcoală, pentru Bob, păreau şi mai plictisitoare sub căldura sufocantă a lunii iunie.
Din ultima bancă, băiatul putea dormi, neobservat de nimeni…Trecea testele uşor, având lângă el, în spatele clasei, hărţile de geografie, formule de matematică, fizică şi chimie şi descrieri bine alcătuite pentru ora de limba română.
Pe scurt, Bob era un elev leneş, neobservat de nimeni, fără planuri de viitor şi mai ales, fără dorinţa de a progresa.
Într-una din zilele în care băiatul, având ultima oră sport şi please acasă, ceva neobişnuit se întâmplase. Pe cerul senin, de un albastru foarte aprins, luminat de razele înăbuşitoare a soarelui, se ivi brusc o grămadă mare de nori întunecaţi, ce prevesteau o puternică ploaie. Din nefericire, era una din zilele în care Bob visa neîncetat, zi în care puteai să-l loveşti cu o ghindă în faţă fără măcar să-ţi arunce o privire plină de reproş.
Acesta îşi continuă drumul agale, ignorând tunetul şi primii stropi ai ploii. Însă, după următorii trei paşi, Bob îşi ridică privirea şi aproape imediat o luă la goană de-a lungul străzii.
Văzând treptele bibliotecii din apropiere, îşi scimbă direcţia, îndreptându-se spre ele. Se urcă şi se opri în faţa uşii, acum fiind ferit de ploaie. Se gândea că, fiind o ploaie de vară, scurtă şi imprevizibilă, va putea pleca în curând acasă.
Bibliotecara, cunoscându-l şi ştiind că Bob nu mai pusese niciodată piciorul într-o bibliotecă se îndreptă spre ieşire. Deschise uşa şi-l văzu pe băiat stand sub copertină, zgribulit de frig, cu părul ciufulit şi complet ud. Ţâfnoasă, îi spune:
- Aici nu este popas de călătorie. Intri în bibliotecă sau pleci acasă.
Arucându-i o privire furioasă, Bob intră, pentru prima dată, în bibliotecă. Îl
fascina faptul că cineva putea să deţină atîtea cărţi. Nelăsând să se vadă asta, plecă mormăind în cel mai îndepărtat colţ al încăperii, ascuzându-se de ochii bănuitori ai bibliotecarei.
Se aşeză la o măsuţă lângă geam, pe un fotoliu ce părea foarte comod. Nici bine nu atinse cu spatele textura fină a fotoliului, că tresări brusc, aproape ţipând, depărtându-se cu vreo trei paşi de locul unde stătuse…Se aşezase pe o carte. O luă cu două degete, cu o urmă de dezgust pe faţă şi o aruncă pe masa dinaintea lui. Apoi verifică dintr-o privire dacă fotoliul era gol şi confirmându-şi, se aruncă în el.
Bob privi spre geam…Începea să se întunece şi ploaia nu se opri încă. Privi, deznădăzduit în jur…Totul părea banal şi plictisitor, fiind înconjurat numai de cărţi. Nu găsea nimic interesant de făcut, când ceva îi atrase atenţia. Se îndreptă în scaun şi privi cartea pe care tocmai o aruncase pe masă. Cu coperţile lucioase, albastre şi cu un scris drept, auriu, Bob citi titlul cărţii : “ Bob Summers “. Uimit că numele lui apărea pe coperta unei cărţi, o ridică grăbit şi o deschise… Nimic… Sute de pagini goale…Întorcând la prima pagină, observă că era scrisă o dată, cu cifre aurii : 06 iunie. Nimic mai mult. Cartea era nefolositoare. Bob îşi mai privi câteva secunde numele şi apoi aruncă din nou cartea pe masă…
Ploaia răsuna în geamul bibliotecii precum mai multe clopote scuturate deodată. În tonul simfoniei de afară, Bob adormi…
Se trezi obosit pe fotoliul din bibliotecă. Toată lumea părea să fi plecat…Bob rămase singur. Ploaia se opri. Băiatul se pregăti să plece când auzi nişte cuvinte şoptite:
- Deschide-mă ! Deschide-mă !
Vocea părea că vine din cartea cu coperţi albastre…Bob se apropie de ea şi o
deschide…
- Priveşte-mă ! Priveşte-mă !, se auzi din nou glasul şoptit.
,, Ce să privesc ?” îşi spuse băiatul în sinea lui. Apoi, observă în mijlocul primei
pagini un punctuleţ minuscul.
- Mai aproape ! Mai aproape ! şopti din nou vocea.
Bob apropia cartea de ochi, până când aceasta ajunsese la numai un centimetru de
faţa băiatului.
Dintr-odată se simţi tras în direcţia punctului. Cădea în gol…În lateral nu putea să vadă nimic…Doar un imens ocean alb. Nu putea distinge dacă erau corpuri în jur…Se apropia din ce în ce mai tare de minusculul punct. Pe măsură ce cădea, punctul prindea formă…După câteva minute, Bob ateriză lin pe porţiunea, ce acum câteva ore, abia fusese observată.
Privi în jur. Un imens orizont alb. Nu se putea observa nimic în apropiere. Privi în sus şi, uimit, observă, în depărtare tavanul bibliotecii. În dreapta băiatului, se putea vedea scris cu litere uriaşe, aurii : “ Bob Summers “. În jurul acestui titlu se învârtea, plutind, afirmaţiile: “ Fără viitor” , “ Fără ambiţii”, “ Fără vise”, “ Nimic de făcut”, “ 06 iunie: nimic de comentat”.
Bob încercă să părăsească porţiunea ce fusese odată un punct, însă în momentul în care păşi pe marea albă, se simţi tras în sus…Tavanul bibliotecii se apropia din ce în ce mai mult…După două minute, era din nou în bibliotecă, întins pe jos, gemând de durere.
- Bob ! Bob ! se auzi un glas. Trezeşte-te !
Băiatul deschise ochii. Bibliotecara îl privea îngrijorată.
- Băiete, eşti bine ? Trebuie să fi avut un coşmar pe cinste, mai spuse ea.
Acesta aproba din cap, încă înspăimântat de cele petrecute…se ridică şi ieşi din
bibliotecă pentru a pleca acasă, ţinând în mână misterioasa carte albastră.
Cum intră în camera lui, se aruncă în pat, lăsând cartea pe birou şi se culcă.
Peste 60 de ani, în acelaşi pat dormea un bătrânel, cu o figură respectabilă şi cu o expresie fericită pe faţă. Pe peretele care, cândva fusese gol, acum stăteau mândre, la loc de cinste, diplomele: “ Savantul anului”, “ Premiul I – concurs Timp şi Spaţiu “, “ Invenţia deceniului” . În rafturile care odată susţineau dulciuri şi maşinuţe, acum priveau cu fală trofeele, medaliile şi premiile cu care era brodată camera.
Pe biroul unde odată, zăcea o carte goală, acum stătea deschisă la prima pagină, o carte scrisă în întregime, chiar şi pe coperţi, cu un scris mărunt, adunat şi cu litere argintii.
Bătrânelul se trezi, se aşeză în scaunul de la birou şi citi prima notaţie din carte: “ 06 iunie – întâlnirea destinului “.
Apoi o închise mândru, cu ochii în lacrimi, privindu-i coperţile, încă lucioase după atâta timp şi titlul argintiu, scris mare :
“ BOB SUMMERS “
Căletean Alex-a-VII-a E
